A doua zi, am găsit-o pe Tessa sub stejarul ei, pe peluza campusului. Deși locul acesta începuse ca locul Tessei, pomul Tessei, într-un fel, devenise pomul nostru. Era un loc unde puteam pur și simplu să scăpăm de haosul lumii cu care eram nevoiți să ne confruntăm constant.

Tessa citea o carte, având un pix între buze în timp ce marca pasaje. Se încrunta și dădea din cap de parcă nu ar fi fost de