Bastian

Sunetul moale al respirației constante a Valerainei mi-a adus o stare de calm și confort. Ritmică și ușoară, era muzica unui somn liniștit. Și era ceva de care ea avea nevoie.

Se întinsese pentru ceea ce susținea că va fi „un pui de somn târziu” imediat ce ne-am întors de la baia de seară și cina noastră, dar de atunci dormise dusă.

Probabil că și mie mi-ar fi prins bine o noapte lungă de