Bastian

— Arăt...? — mă cercetă Valeraine tachinând-mă.

— Superb — am șoptit eu. — Serios, corpul tău arată incredibil, iubito... rochia aia, uau. — A trebuit să mă opresc pentru a înghiți saliva care mi se adunase în gură. Mă gândisem la Valeraine toată ziua, iar acum iat-o aici, așteptându-mă în ascunzătoarea noastră mică, arătând ca întruchiparea senzualității.

— Mulțumesc, iubirea mea. — Valer