Bastian

„N-ai idee cât de mult am avut nevoie de asta.”

Valeraine a râs. „Hm, am o mică idee.”

Eram încă umezi de la duș, stând goi într-un pat pe jumătate desfăcut, mulțumiți și somnoroși după starea de beatitudine de după. Avea capul pe pieptul meu, așa că nu-i puteam vedea ochii, dar aveam sentimentul că îi dădea peste cap.

Nu plănuiam să mă descarc așa peste ea. Dar ea mi-a spus să o fac, bănu