Bastian

Îi scriam lui Valeraine cu un rânjet prostesc pe față când am auzit sunete de mișcare apropiindu-se de ușa dormitorului nostru și am devenit imediat atent.

Deja deschideam ușa în momentul în care bărbatul a ajuns în prag. Tocmai ridicase mâna să bată și a înlemnit când m-a văzut. Era un servitor de la palat, unul pe care nu-l recunoșteam.

— Oh! — Îl speriasem pe omuleț. Și-a coborât pumnul