Era el.

Mă privea de sus cu globii săi aurii. Inima a început să-mi bată cu putere. Oare îl visam din nou? Sau era cu adevărat în fața ochilor mei? Ochii îmi erau încă îngreuiați de somn, ceea ce îmi încețoșa privirea. Am clipit o dată. Apoi de două ori și încă o dată, dar acea ceață nu dispărea. Negura rămânea în fața ochilor mei, de parcă mi-ar fi spus că era doar un vis, nu realitatea mea. Mâna