„Finnian!”

Băiatul care zăcea în fața mea pe pat era cu câțiva ani mai mare. Nu mai arăta ca băiețelul de zece ani pe care îl lăsasem în urmă. Trăsăturile lui erau aceleași, dar începuse să se maturizeze spre vârsta adultă. Pentru câteva secunde, am crezut că am halucinații, dar când am văzut semnul din naștere de pe ceafă, toate îndoielile mi s-au spulberat. Este Finnian. Nu-mi puteam crede ochil