Prima oră a zilei era ora de transformare. Cu siguranță aveam vreo scutire, pentru că ar fi fost ridicol să particip. Încă nu plecasem; toată lumea se foia ca să ajungă la micul dejun la timp, în timp ce eu mă chinuiam să găsesc o cale de a mă integra. Pierdusem o zi întreagă de cursuri ieri și nu voiam să ies în evidență ca un deget rănit. Ochelarii de soare ar fi fost prea mult. Mi-am împletit p