PERSPECTIVA LUI ZANE

„Unde e mama mea?” am întrebat-o pe femeia pe care o ținusem imobilizată sub mine.

A râs în hohote, ca o nebună, direct în fața mea.

Era ceva tulburător în felul în care râdea, mă făcea să mă simt de parcă aș fi fost luat de prost.

Și la câte se întâmplaseră azi, uram sentimentul ăsta.

Îmi amintea de câte ori mama își bătuse joc de mine și de haita mea.

Chiar și în întuneric,