„Ghicește”, îmi spusese, iar apoi am auzit sunetul mult prea cunoscut al vocii lui Zane răsunând în receptor și mintea mi-a înghețat de-a dreptul.

Era el.

Chiar mă suna.

Mintea mea refuza să proceseze ce mi se întâmpla în clipa aceea.

Cum putea să mă sune pur și simplu așa, cu atâta ușurință?

Cum putea pur și simplu să încerce să se strecoare înapoi în viața mea și mai avea și impertinența de a-mi