Grit se îndrepta deja spre noi ca să deschidă portbagajul și să ne scoată, sau probabil ca să ne pulverizeze din nou, să ne țină imobili și supuși pentru orice plănuiau el și șeful lui.

Simțeam cum membrele încep să mi se mai relaxeze puțin; gura mi se simțea uscată, dar îmi puteam mișca limba.

„Credeți... vreunul dintre voi... că mai vine?” m-am chinuit să-i întreb. Ochii lui Ryker păreau să se î