— Deci..., m-a întrebat el din nou, ce spui? a întrebat, umezindu-și buzele frumos conturate.

— Eu... ăă... m-am bâlbâit încercând să-i spun cuvintele astea. Nu pentru că nu știam deja ce să zic sau pentru că aș fi salivat după el, ci mai degrabă pentru că mă simțeam oarecum prost să-l refuz.

Cum avea să suporte respingerea?

„Sau e vorba despre Zane?” M-a tachinat o voce mică în colțurile inimii,