Când Griffin m-a văzut mai târziu în acea după-amiază, după cursul lui, a fost prima persoană care n-a scos un cuvânt; s-a apropiat pur și simplu de mine și și-a pus jacheta pe umerii mei. Am presupus că auzise de la altcineva ce se întâmplase.

Parcă știa că tremuram; mă simțeam atât de întinată, atât de slabă, atât de zdrobită de Blair.

Urâm faptul că mă țintuise la pământ de parcă eram nimic, ca