ELOWEN.

Trecuseră patru zile de când ne aventuraserăm în Nisipurile Naranice, densitatea copacilor și umiditatea erau sufocante, și, mai rău, nu era apă, nu era nimic de băut, ceea ce căram noi era aproape pe sfârșite dar cu toate astea continuam drumul.

Xavian era rănit, dar totuși, el era mult mai îngrijorat pentru mine.

Zeiță, mă durea.

Nu înțelegeam ce eram noi, dar am decis că nu avea niciun