ADELINE

Senzația de deja vu mă lovește ca o palmă.

„Aș prefera să nu”, spun eu, privindu-l cu ură. „Sunt perfect confortabilă aici.”

Zâmbetul îi pălește. Expiră de parcă ar purta pe umeri greutatea lumii. „Știu că am dat-o în bară, Addie. Nici măcar n-o să mă apăr. Doar că…” pune ceașca jos cu un clinchet ușor, „…trebuie să-ți explic.”

„Nu e nimic de explicat, Brooks.” Pufnesc. „A trecut aproape u