KATYA

Elias sfârșește prin a mă conduce acasă. După ce cobor, cu tocurile atârnându-mi între degete, desculță pe asfalt și fără nicio urmă de rușine, mă uit înapoi și văd că el este încă la volan. Nu se mișcă. Nici măcar nu se preface că ar face-o. Ridic o sprânceană.

„Ce aștepți? O intervenție divină?”

Clipește spre mine de parcă s-ar fi blocat la încărcare. Mâinile îi stau relaxate pe volan, dar