ADELINE

Reid mă urmărește intrând în clădirea Katyei de parcă și-ar trimite copilul la internat. De parcă ar fi încă pe jumătate gata să se întoarcă și să mă răpească.

Luasem înghețată după barul clandestin, dar s-a făcut târziu repede — iar el are antrenament mâine — așa că practic l-am împins să mă ducă acasă. Tot drumul a căutat orice scuză ca să-mi amintească faptul că am o cheie de rezervă de