KATYA

Îi ia exact trei secunde Svetlanei să mă observe. Se uită la mine leneș, un rânjet întinzându-i-se pe față. Grant tresare de parcă ar fi fost electrocutat și se chinuie să acopere ceea ce eu nu voi putea uita niciodată.

Eu doar privesc. Inexpresivă. Amorțită.

Apoi dau înapoi încet din cameră, închizând ușa cu aceeași grijă pe care ar folosi-o cineva pentru a închide un animal sălbatic.

Stau