ADELINE

Sângele îmi piere din obraji atât de repede încât mă simt amețită.

Un angajat vine în fugă, atras de țipătul meu, cu panica sclipindu-i deja în ochi. Încă mă clatin înapoi, cu pieptul ridicându-se sacadat, cu pulsul bubuindu-mi în urechi.

— E un bărbat, gâfâi eu, arătând spre toaletă, în baia femeilor — are un cuțit. Un briceag — el... era îmbrăcat ca...

Nici măcar nu pot termina propoziț