ADELINE

PREZENT

Mă trezesc brusc, trăgând aer în piept ca și cum tocmai am ieșit la suprafață după ce m-am înecat.

A plecat din nou.

Pieptul îmi saltă de parcă aș fi alergat, urmărind ceva ce nu pot avea. Nu țip, deși îmi vine. Durerea stă acolo, chiar sub cutia toracică, constantă și ascuțită.

Simt umezeala pe față. Pernă e udă. Nu sunt surprinsă — de data aceasta nici măcar nu încerc să-mi șterg