REID

Petrecerea vuiește în spatele meu — muzica bubuie, paharele zăngăne, cineva urlă o interpretare falsă a unui hit pop de la începutul anilor 2000.

Nu mă întorc. Nu-mi pasă.

Oceanul se întinde la nesfârșit în fața mea, întunecat și mișcător, valurile rostogolindu-se încoace și-ncolo de parcă ar avea tot timpul din lume. De parcă nu ar fi văzut-o adineauri pe Adeline presându-și limba pe pielea