Ploaia izbea geamul cu putere, căpătând vigoare. Pe măsură ce timpul trecea, era singurul sunet care se mai auzea, alături de foșnetul hârtiei din când în când.

Izolarea fusese un succes. Cina trecuse de mult, dar nimeni nu mâncase; stăteau și așteptau. Păstrau câteva iscoade afară pentru a pândi orice mișcare și pentru a-i anunța imediat.

„Al doilea grup de iscoade a ieșit din teritoriu”, raportă