În cameră s-a lăsat o tăcere deplină, de parcă tot aerul ar fi fost aspirat din ea. Mirosul de cafea încă mai stăruia în aer.

— Ce? a întrebat Kaelie, cu vocea frângându-i-se la acest cuvânt, cu îngrijorare în priviri în timp ce se uita la tatăl ei.

— Cum este posibil aşa ceva? a întrebat şi Kieran, cu o confuzie evidentă pe chip.

— Tatăl meu mi-a spus poveştile, iar tatălui său i le spusese tatăl