În clipa în care îi aud vocea, aproape că pufnesc în râs.

Aproape.

Dar nu e nimic amuzant în a fi târâtă înapoi în afurisita aia de groapă în care era să mor odată.

"Așadar, te-ai hotărât?"

Clipesc o dată. De două ori. Spatele îmi este lipit de peretele rece de piatră, lanțurile de la încheieturi zornăind în timp ce mă mișc. Respirația încă nu m-a ajuns din urmă. Am o tăietură pe buza inferioară c