„Nu te mișca, nu respira, nu te lăsa găsită.”

Număr fiecare pas de parcă ar fi nenorocite de grenade.

Unu. Doi. Trei.

Cizmele lui Gideon se târăsc pe parchet, încet, de parcă ar ști că cineva își ține respirația în dulapul ăsta afurisit. Și acel cineva sunt eu.

Genunchii mi se încleștează. Coloana îmi e lipită atât de tare de peretele din spate, încât jur că mă transform în mobilă. Încerc să nu mă