Durerile mele de cap sunt o adevărată pacoste. Nici măcar nu e amuzant.

„Mă auzi?” Vocea lui Cassian răsună o dată, de două ori, până când ecoul se instalează în creierul meu. Îi zăresc silueta neclară și-i simt brațele pe spate, încercând să mă scuture, dar timpanul spart și amorțeala buzelor mă împiedică să fac orice.

„Sienna!” Începe să urle și mă doare urechile. Încetează, nesimțitule. „Sienna