Gavin

M-am uitat la ea.

Mi-a oferit un zâmbet obosit.

— Deci, da.

În ciuda tuturor lucrurilor, mi-a scăpat un râs scurt și, pentru o clipă foarte scurtă, tensiunea din încăpere a părut să se atenueze, înainte ca zâmbetul ei să dispară din nou.

— Îmi lipsește.

— Și mie.

— Mă tot gândesc prin ce trebuie să treacă.

— Și eu.

— Și dacă e rănită?

— M-am gândit la asta.

— Și dacă îi e frică?

Privirea i-a