Harper

— Harp...?

Vocea lui mă scoate din somn încet, nu dintr-odată, de parcă m-aș fi scufundat undeva adânc și cald, iar el mă trage ușor înapoi la suprafață. Pleoapele îmi flutură înainte să se deschidă, corpul fiindu-mi încă greu, lent în a ține pasul cu mintea. Pentru o secundă, nici măcar nu-mi amintesc unde sunt.

— Am ajuns? murmur eu, cuvintele amestecându-se cu un căscat silențios în timp