Harper

O vreme, am mers într-o tăcere tulburătoare—genul acela care te făcea mult prea conștientă de fiecare sunet care lipsea. Niciun greier. Niciun foșnet. Nici măcar șoapta vântului printre frunze. Doar scrâșnetul pașilor noștri și fasciculul slab al lanternei lui Gavin, care tăia ceața.

Îmi aruncam privirea în jur, așteptându-mă ca ceva să se miște chiar dincolo de raza vizuală. Nervii îmi era