Harper

„M-ai speriat,” am spus, cu vocea mai slabă decât intenționasem.

A înclinat ușor capul, de parcă i s-ar fi părut amuzant. „N-am vrut.”

M-am întors spre foc, încercând să mă prefac că inima nu mi-o luase razna. „Te pricepi de minune să te furișezi pe la spatele oamenilor, să știi.”

„E un dar,” a spus el degajat, apoi s-a aplecat destul cât să-i simt căldura la spate. „Vrei să facem o plimbar