Declan

— Da, am șoptit eu, cu gâtul iritat. Am văzut cu ochii mei nenorociți.

Dane a expirat brusc prin receptor și aș fi jurat că l-am auzit ridicându-se, sunetul mișcării în fundal — scândurile podelei scârțâind, ceva fiind dărâmat. A mormăit o înjurătură printre dinți, prea încet ca să o prind pe toată, dar suficient cât să știu că nu trata asta cu ușurință.

— La naiba, a sâsâit el în cele din