*Elora*

M-am trezit în sunetul neantului. Nu genul de tăcere care vine odată cu somnul, ci genul care urmează unui urlet. O liniște atât de profundă încât îmi țiuia în urechi.

Pieptul îmi urca și cobora încet, fiecare suflare având gust de cenușă și sare. Am clipit, iar tavanul de deasupra s-a încețoșat înainte de a căpăta formă. Piatră. Familiară. Bastionul Aethel.

M-am întors.

Pentru o clipă, nu