*Elora*

Căldura încă stăruia când m-am trezit — nu de la pături, nici de la pulsul slab al apei din Grota Sfințită, ci de la ceva de sub pielea mea. O pâlpâire de foc violet încă mai zăbovea acolo unde Kaelen îmi sărutase pântecul, de parcă amintirea acelui gest se cususe în mine în timp ce dormeam. Nu era o arsură. Nu era durere. Era o prezență. Moale, pulsând, de netăgăduit. Ca o a doua bătaie d