*Elora*

Întunericul pulsa în spatele pleoapelor mele ca o a doua inimă — surd, dureros, constant.

Nu era acel tip de întuneric liniștit, cel care te învelește când dormi în propriul pat, în siguranță și la căldură. Nu. Acest întuneric era colțuros și lipicios, îngreunat de ceva ce nu puteam numi. Primul lucru pe care l-am înregistrat, chiar înainte de durere, a fost mirosul. Nu de sânge. Nu de foc