Perspectiva Elarei

Am găsit-o pe Adina stând pe una dintre băncile din grădină, cu fața îngropată în mâini, penele roșii și aurii fiind împrăștiate în jurul ei ca frunzele căzute. Sunetul hohotelor ei înăbușite mi-a făcut ochii să mă ardă de lacrimi.

Ultimul lucru pe care mi l-aș fi dorit vreodată era să o văd pe ea, dintre toți oamenii, plângând. Nu pe Adina, fata dulce și amabilă care nu voia de