P.O.V. Kaelen

M-am întors încet, inima încă îmi bubuia în piept, sângele vuindu-mi în urechi mai tare decât haosul care abia se stinsese în jurul nostru. Aerul era greu, îmbibat cu gustul metalic al morții și duhoarea înecăcioasă de blană arsă. Pământul de sub picioarele mele plesnea lipicios, îmbibat de sânge — sânge negru.

Îl simțeam cum se usucă pe pielea mea, cum se întărea pe marginile gâtulu