Perspectiva lui Kaelen

Eram la jumătatea parcării când Vivienne s-a oprit brusc, strângându-mă de braț cu o forță mult mai mare decât m-aș fi așteptat. M-am întors să o privesc, încruntându-mă confuz. Aerul după-amiezii era dens, încărcat de o liniște neliniștitoare, iar vuietul îndepărtat al mașinilor de pe drumul principal abia se auzea.

„Kaelen”, a spus ea, cu vocea neobișnuit de tensionată și