Părinții mei nu mă sună, de obicei, fără să programăm o oră de discuție în prealabil. Avem o relație bună, dar nu vorbim atât de des, având în vedere cât de încărcat este programul meu. Să fie oare o urgență? mă întreb. Răspund rapid la apel și duc telefonul la ureche.

„Bună, mamă”, spun eu veselă, încercând să-mi păstrez vocea stabilă, în ciuda nodului de anxietate din stomac. „Ce se întâmplă?”

„