Sloane se aruncă în brațele lui Leander.

El o strânse puternic la piept.

— Dumnezeule... Leander! Eu... eu... — se înecă ea, de parcă ar fi avut un nod în gât. — Îmi e atât de dor de tine...

— Și mie.

Leander o mângâie ușor pe ceafă.

— N-ar fi trebuit să pleci din Citadela Purpurie fără să-mi spui mai întâi! Și tocmai în inima cartierului general al renegaților? Hristoase, la ce te-ai gândit? Știi