M-am prăbușit în genunchi, holbându-mă la trupul mort al tatălui meu care zăcea pe tronul său. Dravon stătea lângă mine. S-a aplecat și mi-a pus mâna pe umăr.

— Ești bine? a întrebat el.

— Eu... nu știu... am murmurat. Tu ești?

Simțeam tot felul de emoții, pe unele dintre ele eram incapabilă să le numesc, și aș fi putut înțelege dacă Dravon se simțea frustrat pentru că, până la urmă, nu-și putu