Am rămas așezată pe pat, nemișcată, cu gândurile învârtindu-se în cap. Forțam aerul în plămâni ca și cum l-aș fi tras printr-un pai subțire. Nivelul insuficient de oxigen mă făcea să-mi simt capul greu.

„Nu poate fi adevărat. Copilul nu este al lui.” Aceste două propoziții se repetau la nesfârșit în mintea mea, protejându-mi inima de la a se sparge în bucățele.

Mantra mea a funcționat încet, lin