Atât Valthazar, cât și Willel și-au ațintit ochii asupra mea, anticipându-mi reacția, dar nu eram sigură cum să reacționez. Jumătate din inima mea a săltat de bucurie că aveam ceva valoros de oferit lui Valthazar, dar cealaltă jumătate continua să țipe că mai fusesem în acest gen de situație. Urâm să fiu un obiect, posesia neprețuită a cuiva. Un proprietar nu ar avea niciodată sentimente pentru „l