LUCAN.

"Nu! Nu! Îmi pare rău! Patrea! Am zis că-mi pare rău." Am privit cum vene negre se târau pe pielea gâtului ei, pornind de la locul unde era mușcătura, și am privit îngrozit cum se sufoca în fața mea.

Nu știam ce să fac. Ea nu putea să respire.

Durerea din piept mă omora și voiam doar să cedez în fața ei, dar nu o puteam lăsa pe Patrea să plece.

Ochii i-au fluturat înainte să se închidă,