LUCAN.

"Voi fi tăcut, nici măcar n-o să respir." N-am putut să nu zâmbesc la gândul ăsta. Nu mai puteam număra de câte ori zâmbisem în seara asta, și deja maxilarele începeau să mă doară.

Nu mai zâmbisem așa de un deceniu sau poate un secol întreg, dar aveam parte de o adevărată avalanșă în seara asta.

"Și unde vei sta în timp ce dorm? Știu că tu nu dormi, Lucan, și va fi prea ciudat dacă știu