PERSPECTIVA LUI ALISTAIR

Șocul veștii reverberează prin mine, amorțindu-mi simțurile, dar un lucru este clar: nu pot rămâne aici. Barul, cu zgomotul său și fețele indiferente, devine o cușcă sufocantă. Îmi împing scaunul și mă ridic, fără să le arunc nicio privire lui George și Adrian. Nu are niciun rost să încerc să le explic ceva. Nu le pasă și, chiar dacă le-ar păsa, cuvintele lor nu ar fi decâ