PERSPECTIVA SERAPHINEI

Fac un pas în spate când bărbatul își împinge din nou scaunul cu rotile înainte, invadându-mi spațiul personal chiar mai mult decât o făcuse deja. Privirea aruncată spre Benedict în căutarea unui ajutor în acel moment nu folosește la nimic, deoarece și pe chipul lui se citește aceeași stare de confuzie, marcată clar în fiecare trăsătură.

— Nu-mi vine să cred că ești cu adevă