Vespera sări de pe scaun, părând puțin fâstâcită în timp ce se îndrepta spre biroul ei. Apoi strigă: „Elara, intră.”

Elara își iți capul înăuntru, rânjind. „Sper că nu întrerup nimic.”

„Uau, ăștia doi se mișcă repede!”, se gândi Elara.

Vespera o fulgeră cu privirea, iar Elara doar îi oferi un zâmbet stânjenit și tăcu.

Scărpinându-se în cap, Elara încercă să schimbe subiectul. „Șefa, e ora prânzulu