Timpul a trecut, iar Sloane a continuat să lucreze la brutărie. În a doua săptămână, am observat ceva.

Cu tot ce mă ținea ocupat, abia mai aveam timp să o văd sau măcar să trec pe acasă, dar, în puținele dăți în care am văzut-o, am observat că ochii îi erau tăcuți; deși nu era tristă, nu îi semăna. Păreau stinși, de parcă cineva i-ar fi redus intensitatea luminii abia strălucitoare din interiorul