SLOANE

Am fugit cât m-au ținut picioarele, tălpile izbindu-se de pământ, inima bătându-mi puternic și răsunându-mi în urechi, iar vocea Aureliei din mintea mea urlând la mine să fug mai repede.

„Mai repede, Sloane! Nu-i lăsa să te prindă! Mai repede!”

În timp ce fugeam, lacrimile îmi curgeau pe față și nu le puteam opri. Tot îmi ștergeam ochii pentru ca vederea să nu mi se încețoșeze, dar lacrimil