Killian era furios. El nu se înfuria niciodată. Era doar un zid înalt, musculos, lipsit de sentimente. Abia dacă își ridica vocea — abia dacă vorbea măcar — nu se supăra. Vorbea prin cuvinte, nu prin pumni.

Singura dată când Killian ajunsese în punctul de a lovi a fost când eram încă niște copii, încă tineri și necugetați. Killian se luase la harță rău cu Kieran și amândoi s-au ales cu răni grave.